Prima apariţie pe scenă a maestrului Friedrich ŞVARŢ, a fost în toamna anului 1956, cu ocazia sărbătoririi Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie – aniversare marcantă în acea perioadă. Atunci, formaţia de dansuri s-a transformat în Ansamblul Ciprian Porumbescu, iar în 1959, Friedrich ŞVARŢ devine solist dansator.
      În toată perioada de activitate ca membru al Ansamblului Artistic Ciprian Porumbescu, a evoluat pe scene din Cehoslovacia, Israel şi în premieră pentru un ansamblu românesc în ţări de pe continentul african.
      În anul 1971, Friedrich ŞVARŢ îşi aduce aportul la înfiinţarea Ansamblului Folcloric CIOBĂNAŞUL al Cooperativei Meşteşugăreşti Suceava - aceasta fiind o nouă provocare. Cu acest ansamblu a repurtat nenumărate succese, concretizate prin turnee în Belgia, Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică şi altele. De asemenea, nu a existat ediţie a marelui Festival Naţional "Cântarea României", fără să primească vreun loc fruntaş.
      La "Ciobănaşul", din setea de a veni mereu cu ceva nou pe scenă, Maestrul Friedrich ŞVARŢ, specula fiecare mişcare a dansatorilor săi, iar apoi dezvolta, creând o capodoperă artistică. Aşa au apărut dansuri care şi acum se joacă cu mare plăcere şi succes - Hora, Artăraşul, Moroşanca şi altele. Ca surse de inspiraţie au fost Ilie GROSU, Vasile COJOC, Rodica DONCEAN, Dorel HANCU şi alţii.
      Plictisit de apariţiile stereotipe ale costumelor din Bucovina (adică, cele cu model negru de Rădăuţi), Maestrul a pus în scenă pentru prima dată costumul cu pui verzi şi primul brumăriu de la bundiţă, purtat în satele Sfântu Ilie şi Moara. De asemenea, Maestrul a scos la scenă costumul de Mânăstirea Humorului - cu primul de la bundiţe din blăniţă de dihor, într-o formă originală.
      Maestrul era extrem de riguros la prezenţa scenică a Ansamblului. Înainte de evenimente mai speciale, cutreiera pe la sătenii din Bosanci ca să adune mantale, pentru a le pune pe umerii mândrilor dansatori.
      Cele mai multe din dansurile Maestrului, luau naştere în casă, unde era un fel de "atelier de creaţie". Acolo, se desenau tablouri coregrafice şi mişcări scenice, iar apoi luând-o pe Tanţa, soţia lui, la dans, se exersau paşii, până la o formă care să-i convină.
      În anul 1973, Friedrich ŞVARŢ se retrage din Ansamblul Artistic Ciprian Porumbescu, alegând să-şi urmeze atât cariera de coregraf, cat şi uneori cea de dansator, fiind angajat în cadrul Cooperativei Meşteşugăreşti Suceava.
      Începutul anilor '80, îl găsesc pe Friedrich ŞVARŢ ca profesor de coregrafie la Şcoala Populară de Artă din Suceava, unde repune pe picioare Ansamblul Artistic Hora.
      Valurile vieţii îl readuc după câţiva ani la Cooperativa Meşteşugărească Suceava, pentru că maestrul nu a renunţat niciodată la Ansamblul Ciobănaşul.
      La jumătatea anilor '80 înfiinţează Ansamblul Folcloric "Bucovina" la Fabrica de Tricotaje "Zimbru" din Suceava. În paralel, a creat din nimic un Ansamblu folcloric la Liceul Minier din Gura Humorului.
      În cariera sa, Maestrul Friedrich ŞVARŢ nu s-a ocupat doar de folclor şi de dans popular. Astfel, a pus în scenă dansuri tematice la Şcoala Generală nr. 2 din Suceava şi respectiv, la Liceul Minier din Gura Humorului. De asemenea, a regizat un teatru popular cu Ansamblul Folcloric "Bucovina" al Fabricii de Tricotaje "Zimbru" din Suceava.
      De-a lungul timpului, a colaborat cu diverse formaţii artistice săteşti, dar niciodată nu a alterat din specificul dansului. Activitatea Maestrului se rezuma, dacă se poate spune aşa, la organizare şi sincronizare.
      Ca o recunoaştere a valorii sale, Maestrul Friedrich ŞVARŢ era permanent solicitat să evolueze la Bucureşti, cu formaţiile de dansuri pe care le coorodona la spectacolele gigant ale vremurilor respective - Sala Palatului, Stadionul 23 August, Sala Polivalentă ş.a.m.d.
      Şi tot din inimă pentru inimi, ca o curiozitate, Maestrul Friedrich ŞVARŢ a instruit formaţia de Dansuri a Filialei Surdo-muţilor din Suceava.
      După 1990, la insistenţele d-lui prof.dr.ing. Mihai GRAMATICU, Maestrul Friedrich ŞVARŢ a fost cel care a contribuit la dezvoltarea Ansamblului Artistic Studenţesc "Arcanul" al Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava.
      Friedrich ŞVARŢ a fost coregraf, profesor şi un mentor pentru elevii săi, un pasionat veritabil, ce nu va putea fi niciodată ignorat în peisajul artistic al Sucevei dintotdeauna.
      Succesele Ansamblului Arcanul au fost succesele şi bucuriile maestrului Friedrich ŞVARŢ. Fiecare spectacol a fost răsplătit cu lauri şi premii la festivalurile studenţeşti naţionale de folclor, la festivalurile şi turneele internaţionale la care a participat "Arcanul": Germania, Republica Moldova, Franţa, Turcia, Republica de Nord a Ciprului Turcesc, Austria, Polonia, Ungaria, Ucraina. Maestrul a primit "Diploma de Onoare pentru merite deosebite" din partea Senatului Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava, cu ocazia spectacolului prezentat la Întâlnirea Rectorilor Universităţilor din ţară.
      Activitatea sa de un sfert de secol în cadrul Ansamblului Artistic Studenţesc "Arcanul" a contribuit la atragerea şi formarea în spiritul tradiţiilor populare româneşti a sute de studenţi ai Universităţii sucevene, care acum îi continuă dragostea şi pasiunea, devenind la rândul lor, fie membri ai unor ansambluri folclorice, fie chiar instructori în instituţiile unde activează.
      Maestrul a imprimat atât expresivitate, cât şi autenticitate în tot ceea ce a prezentat ansamblul pe scenele de spectacol din ţară şi străinătate, costume, dansuri şi muzică, respectând cu stricteţe tradiţia populară românească.
      A fost coregraful, probabil unic în ţară, capabil să pună în scenă, ceea ce a şi făcut cu ansamblul studenţesc şi nu numai, dansuri din orice regiune folclorică a ţării.
      Maestrul Friedrich ŞVARŢ a demonstrat de-a lungul vieţii atâta pricepere, tact pedagogic, pasiune dusă la cele mai înalte cote de ardere sufletească şi dragoste faţă de tinerii studenţi cu care lucra şi colabora în acelaşi timp, încât era iubit şi ascultat până la adoraţie de aceştia, ştiind când trebuie să "forţeze nota", metaforic vorbind.
      A avut puterea de a îndruma tinerele generaţii în spiritul de echipă, de mare familie, unde ranchiuna, infatuarea sau pretenţiile nemăsurate să nu-şi aibă locul.
      Fiind caracterizat de fermitate, Maestrul critica blajin cu vorbe aspre greşelile studenţilor, era o persoană dură în aparenţă, însă sensibilă la interior.
      Maestrul dădea o atenţie deosebită prezentării scenice, până la cele mai mici detalii – de la costume şi până la expresia feţei dansatorilor, care trebuia să fie senină şi cu zâmbet larg, indiferent dacă brâul era prea strâmt sau pantofii prea mici.
      Studenţii boboci, începători, nefiind familiarizaţi cu modul de lucru al Maestrului, erau uneori timoraţi, dar continuau repetiţiile seară de seară, spre descoperi dansul popular şi pe acel OM mic la stat, mare la sfat şi la modelat viitorii artişti.
      Cu vocea răguşită, Maestrul prezenta coregrafia paşilor cu o rapiditate uimitoare, plutind parcă, neatingând pardoseala, dar care răsuna de ritmul impus, riguros executat, cu o graţie de invidiat, încheind cu un surâs şotios, ce spunea parcă: "Acu' să vă văd...".
      În mintea studenţilor de atunci, au rămas în memorie ochii lui mari şi întotdeauna vii, trenciul larg, deschis la culoare, pe care nu-l dezbrăca nici la repetiţiile nocturne, deoarece Ansamblul îşi desfăşura repetiţiile în spaţii inadecvate şi friguroase.
      Pentru Maestru, bucuriile cele mai mari erau succesele la public şi aplauzele prelungite, minute şi uneori zeci de minute în şir, şi rechemarea la rampă a Ansamblului, când, adesea, finalul era făcut chiar de maestru, alături de studenţii dansatori.
      Cine l-a cunoscut şi nu şi-l poate aminti pe Maestru ?!
      Unii suceveni îşi amintesc de Maestrul Friedrich ŞVARŢ, din perioada de dinainte de 1990, nu ca dansator sau coregraf, ci ca un simplu meseriaş care confecţiona şi repara pălării. Modul în care explica din secretul unei pălării - cum se poartă, cum trebuie respectată o pălărie ca să fii şi tu la rândul tău apreciat de societate, de mirajul cântecului şi dansului popular românesc, îi făcea pe oameni să devină ataşaţi atât de omul Friederich ŞVARŢ, cât şi de maestrul Friedrich ŞVARŢ. Practicând o meserie pe cale de dispariţie, în anul 2002, Friedrich ŞVARŢ era singurul pălărier al oraşului Suceava.
      Marele Maestru Theodor VASILESCU, îl aprecia foarte mult şi îl dezmierda cu acelaşi diminutiv ca al său … Puiu.
      Friedrich ŞVARŢ, s-a regăsit mereu în dans. A dansat până-n ultimele clipe ale vieţii.
      Inima Maestrului s-a oprit la 4 martie 2005.